Cronica unei morti anuntate

Cred ca imi da tarcoale moartea. Tot imi trec pasaje prin cap cu diverse scenarii in care trec dincolo. Nici unul nu implica durere, ci doar o trecere lina, chiar daca e o moarte violenta. Pasajele bat spre deja-vu. Spre exemplu, mergeam cu motocicleta, si deodata locul prin care am trecut mi-a adus aminte ca acolo am murit eu, si tot asa, pe motocicleta...am zburat parca prin aer si dupa aia am murit. In alte dati imi inchipui ca poate deja sunt mort, poate ca trecerea se face atat de lin si poate nu e nici o diferenta intre lumea asta si cealalta, cum atata se bate moneda. Sunt in masina, evit un idiot care imi taie calea, rasuflu usurat, si poate tocmai am murit. Poate in realitate nu am reusit sa evit idiotul, m-am ciocnit si am murit instantaneu. Si am trecut pe nesimtite in alta dimensiune, fara sa realizez. Poate viata noastra e un ciclu de treceri prin dimensiuni si realitati diferite, un ciclu de morti trecute cu vederea, de morti de care nu ne dam seama pentru ca suntem prea ocupati sa existam. Pana la urma, si moartea asta nu este altceva decat o trecere. De aia imi plac japonezii. Spre diferenta de europeni, care se tem de moarte si o reprezinta grafic in cele mai infioratoare feluri, japonezii se nasc si traiesc cu o singura certitudine: aceea ca vor muri. Si astfel traiesc mai impacati.

....si ce tot au romanii cu mortii pe linie materna? Sa mori de ras, nu alta...

Turneu sponsorizat de Aldis

Am aflat mai deunazi ca Florin Salam (a se citi "pace" din araba, si nu "carnat in mat" din romana) pleaca intr-un turneu international cu Goran Bregovic si Eric Clapton. Si pornind de la aceasta stire, am auzit si citit multe comentarii, majoritatea malitioase la adresa sus-numitului Salam. Nu inteleg, zau, de ce atata inversunare pe acest subiect. Parerea mea e ca omul merita din plin sa urce pe scena alaturi de cei doi. In primul rand, Bregovic promoveaza muzica balcanica, cu precadere cea a tiganilor din Balcani. Si Salam nu prea imi pare norvegian, sincer. Si nici cu violoncelul in mana nu-l vizualizez. In al doilea rand, de ce nu ar sta alaturi de Eric Clapton pe scena? Omul cu nume de mezel e mult prea rock! Pai hai sa vedem: are o viata mult mai tumultoasa decat multi rockeri romani, si-a ingropat o sotie, pe care a jelit-o in balade si chansonete, asa ca Mitza de la Bere Gratis, eat dust! Poate sa ii dea lectii lui Clapton in ceea ce priveste prafurile prizabile, am auzit de la consumatorii de gen ca in mod frecvent canta cate patru ore fara intrerupere, on speed! ...Si bosorogii de la AC/DC au cantat / alergat de la 9 la 11, deci jumatate din cat poate Szalam Szaszesc. Are mai multe metale pe el (e drept, haurite) decat Alice Cooper, Kiss si Manowar in perioada lor de glorie. Are mai mult sclipici si paiete pe el (e drept, pe tricouri si jeansi) decat Elton John, Aerosmith si Europe impreuna. Plus ca genul de muzica promovat de Pepperoni (ca asa o sa-i spuna italienii) e unul nou pentru occidentali, de rock s-or fi saturat oamenii din '50 pana acum. Asa ca domnul Salam intruneste toate conditiile necesare si suficiente pentru a deveni un star. Nu pot decat sa ii urez succes in activitatea concertistica, si sa ii sfatuiesc pe tinerii pierduti de la Vita de Vie, E.M.I.L., OCS, si altii sa lase dracului zdranganitul si sa se apuce sa se vaite si sa isi declame in versuri finantele si dusmanii, pentru ca asta-i viitorul. Pace voua, fratilor! Sau...Salam!

Omul este o faptura umana - mini-epopee in trei acte - Actul III

La inceput, omul nostru nu isi dadu seama ca se afla pe alta planeta. Totul era ca la noi: scria in romaneste pe frontispiciul scolii - Scoala elementara nr.59 - clasele 1-8, copiii erau ca si ai nostri, bipezi si cu costume bleumarin, ghiozdane cu Ben-10, ce sa mai, cam ca la noi. La o prima vedere. Insa la o secunda vedere, un observator atent ar fi identificat mici diferente. Si Serafim Odobleja era un observator atent. Si el observa atent 10 diferente. Si el isi dadu seama ca aceste diferente, oricat de minore si nerelevante pentru un ochi profan, duceau la o singura concluzie logica: nu se afla pe Pamant. Totul incepea sa fie un pic cam prea ciudat pentru un sarman magazioner ce lucra de 38 de ani intr-o intreprindere romaneasca. Nea Serafim se ciupi, sa vada daca viseaza sau nu. Si atunci se intampla un lucru extraordinar: se trezi. Vedeti dumneavoastra, stimati cititori, din aceasta lunga poliloghie si pe alocuri de neinteles, acest ultim act al lui nea Serafim Odobleja este cel mai important: s-a ciupit si s-a trezit. Am citit atatea carti, si am vazut atatea filme, si din nici unele omul care s-a ciupit nu a simtit nimic decat o piscatura si atat. Nu s-a trezit, nu si-a dat seama ca viseaza. Atunci de ce se mai ciupeste lumea? Uite de aia: undeva pe planeta Pamant, un magazioner batran a avut o experienta extraordinara, si s-a intors acasa ciupindu-se. Macar cu atat sa creditam toate ciupiturile fara rost din filme. Iar asta, prieteni, este conditia umana: oricate experiente extraordinare am trai, oricat ne place sa credem in Dumnezeu si alte puteri divine, fereasca sfantul sa traim pe pielea noastra vreo experienta care sa ne scoata din rutina de zi cu zi, ca incepem sa ne ciupim in draci sa reintram in starea de letargie! Sa nu mai pomenesc de vreo experienta pe care nu putem sa o explicam cu ideile noastre putine, fixe si ancorate adanc in ceea ce numim REALITATE. Realitate care nu este decat o suma a simturilor noastre adormite. Treziti-va, bai oameni buni! Pana si pamantul se scutura de noi, incercand in propriul lui limbaj sa ne constientizeze...si noi...da-i inainte cu Iri, Pepe, si ale lor panarame. Am zis.

Omul este o faptura umana - mini-epopee in trei acte - Actul II

Emilian Rogozeanu era coleg cu Serafim Odobleja de 21 de ani. Dispecer fiind, nu avusese nevoie de prea multe de la nea' Serafim magazionerul, si astfel, neexistand acea relatie tensionata dintre cel care da si cel care primeste bunuri ale intreprinderii, se stabilise intre ei o legatura de amicitie, ba chiar de prietenie ar putea spune unii mai indrazneti, dar cum dintotdeauna m-am considerat un timid, ma voi limita la expresia "amicitie".

In dupa amiaza cu pricina, Emilian Rogozeanu intra in cantina, cautandu-l cu privirea pe nea' Serafim. Ii placea sa manance impreuna, mai schimbau o vorba. Si intamplarea facu ca Emilian Rogozeanu sa observe exact momentul in care nea' Serafim se transforma intr-un vartej cu varful subtire in castronul cu ciorba de dovlecei. In jur, fiecare cu ochii in farfuria proprie. Nimeni nu observase disparitia lui Odobleja, cu exceptia amicului Rogozeanu. La randul sau, dispecerul isi educase mintea sa apartina acestei lumi empirice, astfel incat creierul sau sterse aceasta informatie inexplicabila aproape instant (ca ness-ul), si o inlocui cu una mai apropiata de cotidian: "Ia te uita ... nea' Serafim n-a ajuns".

Camera se muta cu o miscare de rotatie de pe masa lui Serafim Odobleja, realizeaza o miscare gen "Vertigo", nu se mai distinge nimic, si cand se opreste, focusul este pe magazioner, care misca din maini si din picioare ca o papusa de la teatrul Tandarica, in timp ce cade in gol. In cadere, Odobleja incerca sa se gandeasca la toata viata traita pana atunci, pentru ca asa citise el ca se intampla in momentul dinaintea mortii: iti trece toata viata prin fata ochilor. Insa cum in fata ochilor sai era doar un amalgam neinteligibil de lumina, intuneric si inca ceva, Odobleja nu reusea sa se gandeasca decat la un singur lucru: "o sa mi se raceasca musacaua". Spera ca la un moment dat sa se termine aceasta cadere-plutire-rostogolire-rasucire fara rost, ca lui nu-i placeau lucrurile aiurea. Si se termina. La un moment dat, fara sa-si dea seama, amalgamul din jurul sau capata forma. Se afla....ei bine, se afla in fata Scolii nr.59 din comuna Farcadei, Judetul Simieni, de pe planeta Mobostidumuvecorlestrast din constelatia Grey Spunbond. O scoala ca oricare alta. Se suna de intrare.

RECLAMA

In perioada 28.01 - 06.02 [FREE SIGN-UP] SceneFZ isi deschide portile noilor useri.

Aparitia a 3 noi categorii:

1. TVEPS-Ro
2. XViD-Ro
3. BR-Ro (BluRay-Ro)

LINK: http://scenefz.net/index.php

Omul este o faptura umana - mini-epopee in trei acte - Actul I

Serafim Odobleja se afla in cantina institutiei in care lucra ca magazioner de 38 de ani. Era joi, deci aveau musaca. Pentru ca miercuri aveau chiftele, si ce ramanea se baga la musaca. Bine, toata lumea stia ca chiftelele rezultau din fripturile ramase din masa de marti. Oricum, bucatarul, nea Bibi, se pricepea asa de bine sa le asezoneze, incat un nou venit ar fi zis ca mancare asa de buna nu a mancat decat la mama acasa. Si chiar era buna mancarea. Angajatii institutiei puteau sa aleaga joi intre patru feluri de mancare: la felul unu, aveau de ales intre ciorba de dovlecei cu afumatura, dreasa cu smantana si ciorba de perisoare, iar la felul doi intre musaca cu cartofi si tochitura. Odobleja alterna ciorbele la saptamana, iar tochitura nu luase decat o data, sa incerce, si de atunci nu mai incercase. Mustea de ulei, si lui nu ii placea mancarea asa grasa. La desert, joia aveau ecler cu frisca sau dobos, si o diversitate de doua feluri de fructe la alegere: mere sau prune. Odobleja era diabetic, ii placeau dulciurile la nebunie, insa pentru ca era un magazioner constiincios, care mai avea cinci ani pana la pensie, lua prajituri doar o data pe luna, si in nici un caz joia, ci ultima vineri din luna, cand nea Bibi facea prajitura cartof, din resturile ramase de la dobos si salam de biscuiti. Cartoful era prajitura lui preferata. Asa ca joia lua mere de obicei, pentru desert. De obicei, cineva care sta la coada la cantina, cu tava goala aflata pe calea de bare de inox, se gandeste la ce sa isi aleaga de mancare din vitrina calda cu produse culinare. Pentru ca era joi, si pentru ca stia deja ce sa isi comande, Odobleja nu se gandea la asta la coada. Se gandea la situatia de sfarsit de luna, avea sa predea scontarea si ii daduse pe sub mana lui Stavarache de la mantenanta o pereche de bocanci de protectie de iarna, din aceia imblaniti si cu bombeu de metal, sa se duca la munte. Si bineinteles ca Stavarache ii promisese ca ii aduce perechea de acasa, cea veche, ca sa se scada in magazie, si bineinteles ca nici pana acum nu ii adusese. "O sa-i trag un perdaf de nu se vede...", gandea Odobleja la coada la cantina. "Sa-mi face el mie una ca asta... las' ca se intoarce ea roata"

- Sa traiesti nea' Serafime! Dovlecei si musaca, asa-i?

Salutul lui Grigoras, ajutorul lui nea Bibi, il trezi din cearta inchipuita cu Stavarache.

- Pai ce mai intrebi, mai Grigoras, nu stii? Si doua chifle, daca ai din alea bune, de azi.

Se aseza la masa de la fereastra, care dadea inspre service-ul auto, si turna smantana in ciorba. Castronul facu un vartej in mijloc, in timp ce Odobleja amesteca cu lingura. Parca fara sa se poata impotrivi, vartejul acela il hipnotiza. Si atunci, acolo, se petrecu un lucru nemaivazut: Odobleja se lungi si se rasuci cam ca o tornada de pe Discovery, si se invartosa la randu-i in vartejul din castronul de ciorba cu dovlecei, disparand complet din cantina institutiei in care lucra ca magazioner de 38 de ani.

Aici sunt portocalele dumneavoastra.

Hai sa ne inchipuim pentru o clipa cum s-ar schimba lumea daca oamenii ar plati cu portocale in loc de bani. In mod cert, Grecia, Italia, Spania, Turcia ar conduce lumea. Tocmai tarile lenese. Ce s-ar mai schimba atunci lumea! In fiecare casa ar fi ghivece cu portocali. Expresia: "De unde sa-ti dau, ma, bani? Crezi ca banii cresc in pom?" nici nu ar exista, pentru ca banii chiar ar creste in pom. Vespasian nu i-ar fi spus niciodata fiului sau celebra fraza "Banii nu au miros", pentru ca banii chiar ar mirosi frumos. Bancile lumii ar fi parcuri intregi de portocali. Bineinteles, politia ar veghea ca investitiile noastre sa creasca. In mod normal, depozitele nu ar depasi un an, pentru ca portocalele s-ar perima. Bancherii ar avea diplome in agricultura, pe langa finante. Ar exista o singura moneda, unica in lume, cu subdiviziunile sale din citrice: o portocala ar fi 10 grapefruit, 100 de mandarine sau 1000 de lamai. Nici un parinte nu ar spune copilului sau: "Mi-ai mancat banii!", ba dimpotriva, i-ar spune: "Copile, banii au vitamine, mananca!" Globalizarea s-a produce mult mai usor, bineinteles, tarile nordice ar trebuie sa produca alte bunuri pentru troc, dar toti stim ca de Craciun si de Mos Nicolae primim portocale, nu?...asa ca nu ar fi o problema. Hai sa vedem cum s-ar schimba expresiile uzuale:

"Muncesc sa castig si eu o portocala cinstita"

"Portocala-i ochiul dracului"

"Da' ce crezi tu, ma, ca sunt grec, de unde sa am atatea portocale?"

"N-am portocale nici sa trec strada"

"Arata-mi portocaliii, frate"

"No tengo arancias"

"Cursul valutar euro-portocala: 1 Euro portocala = 4.3084 portocale romanesti"

"E putred de citric"

"Portocalele nu pot cumpara dragostea"

"Are portocale sa le-ntoarca cu lopata"

Expresii care nu s-ar schimba deloc:

"Orange: Viitorul suna bine"

"PDL: Sa traiti bine."

Ma intreb oare cum ai pune portocale sub saltea.....