Ma intrebam mai deunazi daca mai are rost sa mai scriu pe blog. Cate lucruri interesante se gasesc oare de povestit in 24 ore de viata? Majoritatea timpului o ocupa rutina, si asta nu e interesanta.Rutina suna a compunere de clasa a 4-a, cu titlul "Ce fac eu in fiecare zi". Eu in fiecare zi ma scol de dimineata, ma spal pe dinti, pe fata si la subrat, ma imbrac si ma duc la slujba. Acolo eu beau cafeaua, muncesc putin si stau degeaba mult, cateodata mai pun capse in capsator, si ma intorc acasa. Acasa, eu ma dezbrac de hainele de strada si ma imbrac in hainele de casa, mananc de obicei mancare si hranesc cainele. Dupa aceea ma uit la televizor, si adorm. Cui ii pasa de asta? Nici macar mie.
Aceeasi zi, in alta viziune:
Eu in fiecare zi ma indragostesc de sotia mea, pentru ca am grija sa pun ceasul sa sune un picut mai devreme, si am timp un minut sa o privesc cum doarme langa mine, linistita si impacata. Multe femei devin frumoase mult dupa ce se trezesc, si multe cu ajutorul machiajelor. Sotia mea nu face parte din categoria asta. Ar mai fi ceva de adaugat dupa ce ma indragostesc?
Dupa ce ma indragostesc, ma trezesc. Nu, nu suna bine. Dupa ce ma indragostesc, ma ridic din pat si ma indrept, pe jumatate adormit, la baie, unde incerc sa fentez natura cu apa si sapun, cu lama de ras si spuma, cu deodorante si parfumuri. Abia astept zile frumoase, ca sa merg calare la serviciu. Cand ploua afara, imi place sa ma imbrac cu camasa si cravata...nu stiu de ce, poate pentru ca-mi aduce aminte de vremea londoneza, poate ca e o celebrare subconstienta a faptului ca m-am nascut pe vreme ploioasa. Ama tot timpul ma intreaba de ce ma imbrac asa de frumos, probabil ca nu a observat inca. Daca e urat afara si nu scot motocicleta la plimbare, merg la slujba cu metroul. De obicei, imi pun castile in urechi si citesc o carte. Sau privesc oamenii din jur. Incerc sa gasesc tipologii, fac exercitii de imaginatie cu ce-o gandi fiecare. La serviciu, vremea trece repede, si pe nesimtite. Ajung acasa, si ma intampina Spot, bucuros ca are cine sa-i dea jucaria cocotata sus, pusa acolo ca sa nu o piarda cat sunt stapanii plecati. Ne hotaram de obicei ad-hoc ce sa mancam la cina, si ne jucam in bucatarie, fiecare cu ce are chef sa manance. Dupa masa, invariabil, sotia mea fumeaza o tigara, si eu, cu toate ca nu suport fumul de tigara, stau cu ea si ascult ce mai povesteste din ce s-a intamplat peste zi. Lucruri neimportante, multe dintre ele, dar pe mine ma relaxeaza momentul in sine, vocea ei. Dupa cina, care daca e vreme frumoasa se ia in curte, stam la palavre cu bunicii. De obicei, adormim amandoi cu televizorul aprins, cu un film tras de pe net in timpul serviciului.
