In dupa amiaza cu pricina, Emilian Rogozeanu intra in cantina, cautandu-l cu privirea pe nea' Serafim. Ii placea sa manance impreuna, mai schimbau o vorba. Si intamplarea facu ca Emilian Rogozeanu sa observe exact momentul in care nea' Serafim se transforma intr-un vartej cu varful subtire in castronul cu ciorba de dovlecei. In jur, fiecare cu ochii in farfuria proprie. Nimeni nu observase disparitia lui Odobleja, cu exceptia amicului Rogozeanu. La randul sau, dispecerul isi educase mintea sa apartina acestei lumi empirice, astfel incat creierul sau sterse aceasta informatie inexplicabila aproape instant (ca ness-ul), si o inlocui cu una mai apropiata de cotidian: "Ia te uita ... nea' Serafim n-a ajuns".
Camera se muta cu o miscare de rotatie de pe masa lui Serafim Odobleja, realizeaza o miscare gen "Vertigo", nu se mai distinge nimic, si cand se opreste, focusul este pe magazioner, care misca din maini si din picioare ca o papusa de la teatrul Tandarica, in timp ce cade in gol. In cadere, Odobleja incerca sa se gandeasca la toata viata traita pana atunci, pentru ca asa citise el ca se intampla in momentul dinaintea mortii: iti trece toata viata prin fata ochilor. Insa cum in fata ochilor sai era doar un amalgam neinteligibil de lumina, intuneric si inca ceva, Odobleja nu reusea sa se gandeasca decat la un singur lucru: "o sa mi se raceasca musacaua". Spera ca la un moment dat sa se termine aceasta cadere-plutire-rostogolire-rasucire fara rost, ca lui nu-i placeau lucrurile aiurea. Si se termina. La un moment dat, fara sa-si dea seama, amalgamul din jurul sau capata forma. Se afla....ei bine, se afla in fata Scolii nr.59 din comuna Farcadei, Judetul Simieni, de pe planeta Mobostidumuvecorlestrast din constelatia Grey Spunbond. O scoala ca oricare alta. Se suna de intrare.
