Azi se implinesc o suta de ani de la nasterea geniului absurd Eugen Ionescu. Cand eram in liceu, am avut norocul sa descopar opera lui, cu ajutorul profesoarei de franceza. Nu peste mult timp, o echipa mica de elevi de liceu a pus in scena Cantareata Cheala, in care jucam si eu rolul domnului Smith. Piesa a fost jucata si in romana, si in franceza, la Institutul Francez, pe 14 iulie. Imi aduc aminte si acum cu placere, si cu atat mai mult opera lui Ionescu imi este mai aproape de suflet. Nu de mult am descoperit blogul scriitoarei Lucia Verona, sotia regretatului Harry Salem, si mi-am adus aminte de acest eveniment. Francezii nu rateaza nici un moment sa se laude cu creatorul teatrului absurd, co-nationalul lor, Eugen Ionescu. Luna trecuta am fost la Paris, si Theatre de la Huchette din Quartier Latin prezenta cu mandrie Cantareata cheala si Lectia, pe scena teatrului de 53 de ani. Eu mi-as dori ca macar sa-l mediatizam mai mult, pentru ca romanii au si ei dreptul sa afle mai mult.
