Omul este o faptura umana - mini-epopee in trei acte - Actul III

La inceput, omul nostru nu isi dadu seama ca se afla pe alta planeta. Totul era ca la noi: scria in romaneste pe frontispiciul scolii - Scoala elementara nr.59 - clasele 1-8, copiii erau ca si ai nostri, bipezi si cu costume bleumarin, ghiozdane cu Ben-10, ce sa mai, cam ca la noi. La o prima vedere. Insa la o secunda vedere, un observator atent ar fi identificat mici diferente. Si Serafim Odobleja era un observator atent. Si el observa atent 10 diferente. Si el isi dadu seama ca aceste diferente, oricat de minore si nerelevante pentru un ochi profan, duceau la o singura concluzie logica: nu se afla pe Pamant. Totul incepea sa fie un pic cam prea ciudat pentru un sarman magazioner ce lucra de 38 de ani intr-o intreprindere romaneasca. Nea Serafim se ciupi, sa vada daca viseaza sau nu. Si atunci se intampla un lucru extraordinar: se trezi. Vedeti dumneavoastra, stimati cititori, din aceasta lunga poliloghie si pe alocuri de neinteles, acest ultim act al lui nea Serafim Odobleja este cel mai important: s-a ciupit si s-a trezit. Am citit atatea carti, si am vazut atatea filme, si din nici unele omul care s-a ciupit nu a simtit nimic decat o piscatura si atat. Nu s-a trezit, nu si-a dat seama ca viseaza. Atunci de ce se mai ciupeste lumea? Uite de aia: undeva pe planeta Pamant, un magazioner batran a avut o experienta extraordinara, si s-a intors acasa ciupindu-se. Macar cu atat sa creditam toate ciupiturile fara rost din filme. Iar asta, prieteni, este conditia umana: oricate experiente extraordinare am trai, oricat ne place sa credem in Dumnezeu si alte puteri divine, fereasca sfantul sa traim pe pielea noastra vreo experienta care sa ne scoata din rutina de zi cu zi, ca incepem sa ne ciupim in draci sa reintram in starea de letargie! Sa nu mai pomenesc de vreo experienta pe care nu putem sa o explicam cu ideile noastre putine, fixe si ancorate adanc in ceea ce numim REALITATE. Realitate care nu este decat o suma a simturilor noastre adormite. Treziti-va, bai oameni buni! Pana si pamantul se scutura de noi, incercand in propriul lui limbaj sa ne constientizeze...si noi...da-i inainte cu Iri, Pepe, si ale lor panarame. Am zis.