Tara, tara, vrem ostasi! De unde sa va dau, ba, ca toti vor sa fie patroni de club europarlamentari?

Bucuresti, 22 iulie 1987

Ma aflu in fata blocului. Mandru nevoie mare. Io si cu Stanciu am plantat ieri un salcam. Am avut media 9 si ai mei mi-au luat un set de figurine dacii si romanii. Io voiam caiboi si indieni, dar nu mai erau la papetarie. Buni si astia. Cu putina imaginatie, pe asta barbosu' cu caciula de tarabostes il fac Old Shutterhand, si pe asta cu fusta pe el si coif in cap il fac Winnetou. Mai am si doua masinute, vine si Stanciu si Nanu si mai au si ei, Stanciu are vreo cinci, ca tac-su e in militie, asa ca io ma apuc sa sap garajul. A, gata, au venit si astia, am ajutoare. Lui Nanu i-au gasit soldatei, da' cica i-au luat din Balta Alba. Mama, nenica, ce strada ne-a iesit! Uite, pe movilita asta il pun pe Winnetou sa pazeasca strada, ca se vede mai bine de sus. Ce casto!

"Catalin, hai in casa, ca a inceput Albumul duminical! Mircea, hai la masa!" Ia uite, bai nene, de-abia am terminat de facut strada si de bagat masinile in garaj, ca ne cheama sus. Stricam tot ce am construit, ca sa nu vina aia de la C76 sa se joace in locul nostru cat suntem noi sus. Oricum, mai ies pe balcon sa mai pazesc locul, daca-l vad pe Caracuda sau pe Mugurel, trag cu invizoace-n ei de pe balcon, sa nu ma vada. Dupa desene si Cascadorii rasului, coboram iar in fata blocului. Daca nu ne mai gasim, ne lasam bilete in cutiile de lemn din spate de la Aprozar. Aha, deci au plecat in parculet!

Oaaa, nenica, uite o pana! Mama, mi-o pun la teava si zic ca sunt indian! Lu' Nanu i-a facut taica-su, ca lucreaza pe santier, o teava cu butoi de cornete, care se roteste, ca pistolul lui Margelatu'. De-abia astept sa vina iarna, sa ne facem cazemate in zapada.

Bucuresti, 22 iulie 2009

Am citit pe coperta ziarului Ring al unui calator cu metroul ca un copil de 13 ani si-a omorat mama cu ciocanul. Jocul lui preferat era Mortal Kombat. Scarile de bloc sunt pline de seringi folosite, si de sticle de bere goale. Fata unei colege de-a sotiei isi face banchetul de clasa a 8-a in Bulgaria, la Nisipurile de Aur. Si s-a certat cu maica-sa ca o trimite acolo in curul gol, ca toate fetele au blugi DienGi cu cristale Swarovski. Baietelul unui prieten a reusit sa treaca clasa a 4-a. De bucurie, taica-su i-a luat un PSP.

Maicăle, auci, viaţa ta!

De obicei nu preiau idei, dar articolul asta mi-a mers la suflet, asa ca il voi prezenta exact asa cum a fost scris de Simona Tache, jurnalista la Academia Catavencu.


" Ii stiti pe cocalarii care ascula manele tare, la telefonul mobil, in metrou, da? Ce ascultau doua exemplare, acum doua seri? Michael Jackson, normal. Pai, sa profitam de asta, as zice. Sa se anunte c-a murit ieri, de la o supradoza de droguri, megastarul pop Beethoven si sa i se organizeze funeralii mondiale. Daca tine, incercam dupa aia si cu marele cantaret Shakespeare, poate, dupa ce-l mai inmormantam o data festiv, se-apuca toti manelistii de ascultat audiobook-uri"



Ieri eram la serviciu, si un coleg din categoria sociala sus mentionata, dar fara metrou, ci un pic mai ajuns, incerca sa ne culturalizeze fortat. Din difuzoarele masinii sale se revarsa o jale de nedescris, un barbat care se aolea si se tanguia mai rau ca o bocitoare platita. "Salam, frate", mi-a venit explicatia imediat. M-am facut ca nu cunosc personajul. "Nu, multumesc, am mancat un sandvis", i-am raspuns. Probabil ca nu a inteles aluzia fina, fara "mancati-as" sau alte completari de mahala, si s-a simtit dator sa-mi mai explice inca o data, ca unui prescolar cu retard sever: "Nu, coaie, ii canta Salam lu' printesa lui, care a murit" "A, pe asta de se jeleste il cheama Salam? N-am auzit pana acu de el", si-am plecat. A ramas consternat. Asa sa-i ramaie numele.

Impresii de dupa

Scena electrica a ciudatilor cu becuri la ochelari.

Cea mai mare surpriza pe care mi-a rezervat-o B'estFest-ul a fost US3. De cand ii asteptam...Am crescut cu muzica lor, si n-am avut habar ca vin. Bine, cred ca nici ei, din ce am inteles eu... Venisera de fapt in Romania la invitatia clubului Fratelli, pentru un concert mai restrans, de care nu auzisem nimic vorbindu-se la Radio Shantz. Noroc cu cei de la Klaxons ca am reusit sa-i vad pe US3. Parerea majoritatii, bineinteles, a fost ca au platit pentru indie si ca nu vor sa asculte jazz. Eu insa am fost incantat. In materie de muzica, negrii exceleaza, probabil si pentru ca sunt creatori, in doua genuri: jazz si hip-hop. Iar cei de la US3 au reusit sa imbine armonios cele doua genuri, intr-un melanj care mie imi incanta sufletul. In rest, numai de bine. Parca pe an ce trece B'estFest-ul e din ce in ce mai bine organizat (un punct in plus anul acesta pentru infiintarea unei parcari si a unei garderobe moto), iarmarock-ul m-a distrat teribil, cu ale lui Dukebox si Minuscule of Sound. Si las la urma artistii. Alex Kapranos, solistul arhiducelui asasinat, era in public la AB4, si se vedea ca ii place ce aude. Alternosfera au sunat din pacate spart, insa Orbital au suplinit lipsa asta. Cred ca au avut cel mai bun sunet din tot festivalul. N-am putut sa stau locului. Electrici. The Ting Tings, profesionisti. Doi oameni au reusit sa faca publicul sa danseze. Jos palaria. Si ajungem la Santana. Un domn din public isi dadea cu parerea dupa concert: "Uneori aveam impresia ca Santana e cel mai prost din formatie, asa de bine cantau ceilalti". Si avea dreptate. A venit senor Carlos cu o echipa desavarsita, care timp de doua ore (fix) nu m-a lasat sa stau locului.

Doru Trascau - AB4

Omuletii mici si verzi, cu un om mare si negru in mijloc

Alex Kapranos - Franz Ferdinand

http://www.youtube.com/watch?v=NcPIMKgb_Hs&feature=PlayList&p=E9493FA8F36CD1EB&index=31

Piesa pe care din pacate nu au cantat-o cei de la US3.