Being Catalin Constantin

Spre surprinderea mea, nu sunt surprins. Dar chiar deloc. Credeam ca nu voi crede, dar iata ca am crezut. Daca nu mi-am sapunit un picior? Trebuie sa o iau iar de la capat. Am visat aseara ca imi luam blugi. Nu a ramas ca ramanem aici? Sper sa pot spera din nou. Ai vazut vederea pe care ti-am trimis-o? Asteptam toti pe un peron. Oricat. Orice. Iarasi ma bate ideea dicteului automat. Prin ce minuni sinapsele creierului nostru trec de la o idee la alta? Acum ne gandim la ceva, si tot acum, aproape in acelasi moment, mintea noastra o ia razna, in cu totul alta parte. Care sunt oare conexiunile care se fac acolo, inauntru? Oare putem sa exersam pe tema asta, putem sa ne antrenam? Cateodata mi se pare ca vointa mea este una si vointa mintii mele se desparte de mine, imi dicteaza uneori lucruri irationale, tocmai ea, mintea mea, cea care ar trebui sa fie un fel de avocatul poporului in ceea ce priveste ratiunea. Caile Domnului sunt mintea noastra, si tare intortocheate mai sunt.