miercuri, 15 aprilie 2009

Enciclopedia lucrurilor care ma sacaie zilnic

Tocmai ce citesc o carticica haioasa cu titlul asta. Si-mi aduc aminte de o compunere pe care a trebuit sa o predau in facultate, cu un titlu oarecum asemanator: "Lucruri care ma agaseaza zilnic". Sa fie oare posibil ca profesorul meu de engleza de atunci sa se fi intalnit cu Hannes Stein intr-un pub, si sa fi discutat pe tema asta? ...Nu de alta, dar cartea a vazut lumina tiparului in 2006, si eu am scris compunerea aceea cu ani in urma. Similitudinile sunt insa, dupa parerea mea, cel putin ciudate. Bine, nu comparam aici pregatirea jurnalistica si beletristica a autorului cu amatorismul meu juvenil, dar totusi...
Ce ma distreaza cel mai tare e ca si autorul, si subsemnatul am cautat ca sub aceasta titulatura un pic morocanoasa sa scriem un tratat haios, menit a demonstra ca fara acele lucruri sacaitoare viata noastra ar fi monotona si astfel am cadea toti intr-o apatie din care nu ne-ar mai trezi nici sfantul Petru la repartizare. Ce tinem minte oare dintr-un concediu, spre exemplu? Pe langa peisajele frumoase, pe langa istoria pe care am calcat-o in picioare, pe langa sedintele prelungite de shopping in scop relaxativ, pe langa mirosul proaspat de munte, pe langa toate acestea ne mai aducem aminte, cu o neplacere estompata odata cu trecerea timpului de ospatarul badaran de la Savoy, de francezii aia (francezi, nu Rromani) care si-au asezat cortul langa noi la trei dimineata avand grija sa trezeasca toata plaja, de hotelul care arata altfel decat in poze, de slapii care ni s-au rupt dupa ce ne-am urcat in autocar, si a trebuit sa batem jumatate de Grecie desculti pe pietrele alea ascutite, si multe altele.
Se apropie Pastele. In mod sigur sotia mea se va enerva din nou, in continua contradictie cu socrul meu, probabil ca cel putin unul din felurile de mancare pregatite va avea indaratnicia sa nu iasa ca in pozele de pe site-ul cu retete de pe net, in mod cert catelul nostru (pe care ar fi trebuit sa-l numim Energizer) ne va explica neapartenenta lui la ortodoxism in felul lui propriu, adica sapand jumatate de curte si mestecand rabdator florile ramase in cealalta jumatate, nu pot sa bag mana-n foc, dar s-ar putea ca si eu sa ma enervez ca tocmai in ziua asta frumoasa motocicleta nu vrea sa porneasca si ca am picurat ceara pe basketii mei de-abia cumparati, dar putem sa fim oare atat de meschini si sa lasam toate astea sa strice un "Hristos a inviat" spus din inima unui necunoscut, venind acasa de la biserica? Puneti voi in balanta.

Hai ca pana la urma viata e frumoasa

2 comentarii:

  1. care poza?!? frumos tecstul...

    Si eu care credeam ca Yoshi Kumine e un amic de-al meu care la betie imi spunea traind intens... "Cand ti-am citit blogul... parca vorbeai cu mine!" Adevarat a Inviat!

    RăspundețiȘtergere